Masha – pentru cei ce n-o stiu deja, e catzelul familiei – un Cane Corso de un an si jumatate. Fotogenica si neastamparata, a fost indeajuns de amabila sa stea putin blanda cat mi-am facut de lucru pe la nasul ei cu un aparatzel foto nou – Leica X1.
Va promiteam c-am sa revin si cu alte impresii despre X1, deocamdata tot despre partile lui bune.
Imi place meniul aparatului, n-am dat inca peste un altul mai simplu. Fara butoane/functii inutile, fara setari adanca ascunse, interfata lul Leika X1 se invata repede si se foloseste la fel. Rotitele de expunere/diafragma din partea de sus, ca la aparatele pe film fac totul in materie de moduri de fotografiere: manual, prioritate de timp sau diafragma si automat.
Sensibilitatea la lumina, punctul de focalizare, balansul de alb sunt si ele accesibile repede, iar acesta din urma functioneaza impecabil in modul „auto” si mi-a facut de rusine seriosul Nikon D700.
Continuarea – zilele viitoare.