Nu mai fusesem de peste zece ani la luminatie in Cimitirul Central din Cluj. Amintirile mele despre aceasta seara vin din vremea copilariei, cand – dupa lasarea serii – cimitirul forfotea frumos si linistit.
Din anii aceia a ramas doar linistea si lumina lumanarilor; oamenii – prinsi in viata lor lumeasca si-au facut datoria luminatiei pe zi, asa incat la trei ceasuri dupa lasarea intunericului aleile cimitirului sunt pustii. Lumanarile mai ard, dar se sting incet, una cate una.
